Etichetat: romania Comută fire de comentariu | Scurtături tastatură

  • byrev 6:47 am pe December 5, 2012 Legătură permanentă | Răspunde
    Etichete: , 212, frig, ger, , , romania, zapada   

    Iarna pe uliţă de Poezii de George Coşbuc… 

    Iarna pe uliţă de Poezii de George Coşbuc

    A-nceput de ieri să cadă
    Câte-un fulg, acum a stat,
    Norii s-au mai răzbunat
    Spre apus, dar stau grămadă
    Peste sat.

    Nu e soare, dar e bine,
    Şi pe râu e numai fum.
    Vântu-i liniştit acum,
    Dar năvalnic vuiet vine
    De pe drum.

    Sunt copii. Cu multe sănii,
    De pe coastă vin ţipând
    Şi se-mping şi sar râzând;
    Prin zăpadă fac mătănii;
    Vrând-nevrând.

    Gură fac ca roata morii;
    Şi de-a valma se pornesc,
    Cum prin gard se gâlcevesc
    Vrăbii gureşe, când norii
    Ploi vestesc.

    Cei mai mari acum, din sfadă,
    Stau pe-ncăierate puşi;
    Cei mai mici, de foame-aduşi,
    Se scâncesc şi plâng grămadă
    Pe la uşi.

    Colo-n colţ acum răsare
    Un copil, al nu ştiu cui,
    Largi de-un cot sunt paşii lui,
    Iar el mic, căci pe cărare
    Parcă nu-i.

    Haina-i măturând pământul
    Şi-o târăşte-abia, abia:
    Cinci ca el încap în ea,
    Să mai bată, soro, vântul
    Dac-o vrea!

    El e sol precum se vede,
    Mă-sa l-a trimis în sat,
    Vezi de-aceea-i încruntat,
    Şi s-avântă, şi se crede
    Că-i bărbat;

    Cade-n brânci şi se ridică
    Dând pe ceafă puţintel
    Toată lâna unui miel:
    O căciulă mai voinică
    Decât el.

    Şi tot vine, tot înoată,
    Dar deodată cu ochi vii,
    Stă pe loc să mi te ţii!
    Colo, zgomotoasa gloată,
    De copii!

    El degrabă-n jur chiteşte
    Vrun ocol, căci e pierdut,
    Dar copiii l-au văzut!
    Toată ceata năvăleşte
    Pe-ntrecut.

    Uite-i, mă, căciula, frate,
    Mare cât o zi de post
    Aoleu, ce urs mi-a fost!
    Au sub dânsa şapte sate
    Adăpost!

    Unii-l iau grăbit la vale,
    Alţii-n glumă parte-i ţin
    Uite-i, fără pic de vin
    S-au jurat să-mbete-n cale
    Pe creştin!

    Vine-o babă-ncet pe stradă
    În cojocul rupt al ei
    Şi încins cu sfori de tei.
    Stă pe loc acum să vadă
    Şi ea ce-i.

    S-oţărăşte rău bătrâna
    Pentru micul Barba-cot.
    Aţi înnebunit de tot
    Puiul mamii, dă-mi tu mâna
    Să te scot!

    Cică vrei să stingi cu paie
    Focul când e-n clăi cu fân,
    Şi-apoi zici că eşti român!
    Biata bab-a-ntrat în laie
    La stăpân.

    Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
    Şi-o petrec cu chiu cu vai,
    Şi se ţin de dânsa scai,
    Plină-i strâmta ulicioară
    De alai.

    Nu e chip să-i faci cu buna
    Să-şi păzească drumul lor!
    Râd şi sar într-un picior,
    Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
    Mai cu zor.

    Baba şi-a uitat învăţul:
    Bate,-njură, dă din mâini:
    Dracilor, sânteţi păgâni?
    Maica mea! Să stai cu băţul
    Ca la câini!

    Şi cu băţul se-nvârteşte
    Ca să-şi facă-n jur ocol;
    Dar abia e locul gol,
    Şi mulţimea năvăleşte
    Iarăşi stol.

    Astfel tabăra se duce
    Lălăind în chip avan:
    Baba-n mijloc, căpitan,
    Scuipă-n sân şi face cruce
    De Satan.

    Ba se răscolesc şi câinii
    De prin curţi, şi sar la ei.
    Pe la garduri ies femei,
    Se urnesc miraţi bătrânii
    Din bordei.

    Ce-i pe drum atâta gură?
    Nu-i nimic. Copii ştrengari.
    Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
    Parcă trece-adunătură
    De tătari!


    Când crivăţul cu iarna… de Poezii de Mihai Eminescu

    Când crivăţul cu iarna din nord vine în spate
    Şi mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
    Când lanuri de-argint luciu pe ţară se aştern,
    Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern…

    Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
    S-aud cânii sub garduri că scheaună şi latră,
    Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge cleşti,
    Să cuget basme mândre, poetice poveşti.

    Pe jos să şadă fete pe ţolul aşternut,
    Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume,
    Iar eu s-ascult pe gânduri şi să mă uit de lume,
    Cu mintea s-umblu drumul poveştilor ce-aud.

    Orlogiul să sune ­ un greier amorţit ­
    Şi cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,
    Să văd roze de aur şi sărutări aprinse
    În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit,
    Ca vorba unei babe măruntă, ţănduroasă.
    Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă.
    Din el o aud astfel cum voi să o aud
    Ş-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit.
    Şi mândru-acest amestec gândirea-mi o descoasă,
    O-nşiră apoi iarăşi cum dânsa a voit.

    Astfel gândirea-nşiră o mie de mărgele ­
    Un şir întins şi luciu dar fără de sfârşit;
    Somnul m-apucă-n braţe prin gândurile mele
    Şi-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit.
    Prin şirul lor ce sună, orlogiul cu jele
    L-aud sunând ca greier bătrân şi răguşit;
    În urmă tace chiar şi a mamei rugăciune ­
    La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune.

    Ajung la ea şi noaptea umbririle-i şi-ntinse,
    Pe fruntea ei cea dulce culeg blânde visări,
    Amorul lin îşi moaie aripele lui stinse,
    Pe ochii ei eu caut profunde sărutări ­
    Ea-nchide surâzândă lungi genele ei plânse
    Şi glasul ei e cântec în line tremurări,
    Pe sâni rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea aşează ­
    Adorm şi ea la capu-mi surâde şi veghează.

    II

    Dar toate-acele basme în somnu-mi mă urmează,
    Se-mbină, se-nfăşoară, se luptă, se desfac,
    Copilele din basmu, cu ochii cu dulci raze,
    Cu părul negru coade, cu chipul dulce drag,
    Şi feţi-frumoşi cu plete în haine luminoase,
    Cu ochi căprii, nalţi, mândri ca arborii de fag ­
    În visele din somnu-mi s-adun şi se îmbină,
    Fac nunţi de patru zile şi de patru nopţi pline.

    Îmi-pare atunci că mândră Ileană Cosânzeană,
    Cu ochi, albastre stele, blondă, un spic de grâu,
    În mine se-ndrăgeşte şi-uşoară-aeriană
    S-aşază pe genunchii-mi, cunjură gâtul meu,
    Eu netezesc cu mâna arcata ei sprânceană,
    Ea ochii şi-i închide, zâmbind în visul său ­
    Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le înţelege,
    Cu buze-abia deschise îmi spune blânde şege.

    Îmi pare că e vară, că noaptea-i dulce brună,
    Că lanuri undoiază, că apele lin plâng,
    Că nourii îi sparge-o armonioasă lună,
    Că stelele din ceruri se scutură şi ning ­
    Prin lanuri înflorite noi mergem împreună
    Şi mândre flori câmpene eu pentru dânsa strâng
    Şi ea la îngrijirea-mi cea dulce îmi zâmbeşte,
    Iar sufletul îmi râde, şi inima îmi creşte.

    Luna prin nouri înger pe lume blând veghează.
    Somnul aduce-n lume copiii lui nătângi.
    Pe râu fiece undă se-mbracă cu o rază,
    Copacii se cutremur în frunţile de stânci,
    Lumina se-mprăştie în pânză luminoasă
    Pe merii plini cu floare-n grădinele adânci ­
    Şi eu, la trunchiul unui, visez la ea deştept,
    În ploaia de flori roze pe dânsa o aştept.

    Ea vine şi pe sânu-mi când dulce ea se lasă
    În pletele-mi şi-ncurcă micuţă mâna ei,
    Şi umeda-i suflare, pură, copilăroasă,
    Adie blând pe frunte-mi şi peste ochii mei,
    Apoi faţa-i uimită de pieptu-mi ea apasă
    Şi lacrimi de iubire i-nundă ochii săi,
    Iar eu pe mâni, pe gură, pe ochi, pe albu-i gât
    Încet, beat de iubire, o mângâi, o sărut.

    Şi sărutări o mie trezesc în ea mii vise
    Şi fruntea-i turburată s-apleacă ca un crin;
    În ochii ei cei limpezi, sub genele-i închise,
    O lume e de visuri, o lume de senin;
    Ea fără şir vorbeşte, şi dulcile-i surâse
    Cu lacrimi se amestec, şi buzele-i suspin ­
    Ea doarme astfel trează, din somn când se trezeşte
    Cu buzele mă cată, cu ochii îmi zâmbeşte.

    În vis mă arde soare şi cerul e văpaie,
    Pe lac barca e-mpinsă de valuri care merg,
    Iar undele-i uimite, profunde şi bălaie
    Reflectă-n ele ţărmii ­ se-ntunecă, se şterg…
    În barcă şed ş-ascult eu a inimii-mi bătaie
    Căci eu ca rândunica la dânsa iar alerg ­
    Pe-a malurilor arbori şi frunza este mută ­
    Misterul lin surâde pe lumea cea tăcută.


    Baba iarna intra-n sat de Otilia Cazimir

    Alergand, ca de napasta,
    Au venit buluc pe coasta
    Doi baieti
    Mai isteti,
    Sa dea veste
    La neveste
    C-au vazut in deal la stana,
    Coborand din varf de munte,
    Peste ape fara punte,
    Iarna sura si batrana…

    Mai tarziu, mai pe-nserat,
    A intrat si baba-n sat:
    Uite-o-n capul podului,
    In vazul norodului,
    Pe-un butuc de lemn uscat,
    Cu cojoc de capatat,
    Cu naframa de furat,
    Cu catrinta de aba
    Vantul sa-l strecori prin ea!
    Si cum sufla-n pumnii reci,
    Scoate pacla pe poteci,
    Iar pe fund de vai destrama
    Neguri vinete, de scama…

    Si-au iesit baietii mici,
    Mici si multi
    Si desculti,
    Si cativa mai maricei
    Cu biciusti si cu nuiele
    Si cu prastii subtirele,
    Sa alunge de pe-aici
    Iarna cea cu ganduri rele…
    Doamna-gerului, batrana,
    S-a sculat de la pamant.
    Si-naltand spre cer o mana,
    Ca o cumpana uscata
    De fantana.

    A pornit in jos pe vant,
    Incruntata,
    Blestemand,
    Si-a lasat in urma ei
    Promoroaca si polei;
    Pe ogoare,
    Corbi si cioare
    Prin paduri,
    Lupii suri,
    Si de-a lungul drumului
    Numai scama fumului…

    Anunțuri
     
  • byrev 10:51 pm pe January 26, 2011 Legătură permanentă | Răspunde
    Etichete: filme gratis, o belita, obelita, romania, una mica   

    O mica provocare … http://obelita.com/

     
  • byrev 1:54 pm pe January 23, 2011 Legătură permanentă | Răspunde
    Etichete: cenzura, cuvinte obscene, domenii, romania, rotld   

    Mesaje pentru „INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN INFORMATICĂ” a.k.a ROTLD Romania – JOS CENZURA.
    –––
    In romania secolului XXI nu credeam ca exista cenzura in sensul inregistrarii unui domeniu care contine cuvinte obscene. Pentru domenii internationale nu am auzit de o asemenea cenzura, pentru ca NU EXISTA.

    Si desigur as dori sa stiu daca este o lege care va permite acest lucru.

     
c
Compune articol nou
j
Articol următor/Comentariu următor
k
Articol anterior/Comentariu anterior
r
Răspunde
e
Editează
o
Arată/ascunde comentarii
t
Du-te sus
l
Du-te la autentificare
h
Arată/ascunde ajutor
shift + esc
Anulează